Invazia de Clowni

Tanarul medic Marinescu isi pregatise discursul cu minutiozitate. Toate materialele fusesera pregatite si acestea atent, mai ales ca era unul dintre subiectele sale preferate: Biofizica. De ceva timp nu mai avea probleme cu emotiile dar era totusi primul sau congres international. Anii intregi de munca si cercetare in domeniu au reprezentat pretul modest platit cu pasiune pentru a deveni un promitator si rafinat om de stiinta.

Se gandea mai mult la ce are de vorbit decat la emotii, lucru care il ajuta sa se mobilizeze. Dar a venit momentul intrarii in sala plina cu studenti, profesori, mari oameni de stiinta si rudele acestora... Socul a fost urias...

- A-ha! Iata un congres atipic, rosti amuzat medicul, la microfonul de unde urma sa isi prezinte tema. Sunteti colorati ca un curcubeu...

Clownii din sala incepura sa se uite unul la altul, semn ca nu au prea inteles gluma lui Marinescu.

- Daca stiam, imi luam si eu unul...

- Ce anume va luati si dumneavoastra? se interesa gazda congresului.

- Un costum de clown. Ce altceva?

Medicul Marinescu ii observa pe clowni cum sosotesc si nu isi explica de unde venea indignarea lor. Ii gasea cu atat mai amuzanti dar ii auzise pe cei din primul rand soptindu-si unul altuia, in mod conspirativ: "Tipul asta chiar a venit fumat".

"Oare de ce cred asta?"

- Considerati ca este un costum adecvat unui congres de aceasta factura si de aceasta magnitudine? insista gazda congresului.

- Eu doar incerc sa ma las influentat de intelepciunea celor multi, facu Marinescu.

- Dar ce va determina sa credeti ca audienta ar fi preferat sa apareti intr-un costum  de clown?

- In fine... Nu conteaza... Sa nu mai pierdem timpul... Cercetarile din domeniul Biofizicii au o istorie presarata cu ...

Marinescu incerca sa isi inceapa discursul despre tema sa din domeniul Biofizicii, cand a izbucnit in ras, intr-un mod cu totul necontrolat.

- Sunteti tare haiosi in costumele acestea! Cum stati asa seriosi... O, doamne!

- La ce costume va referiti domnule medic? se interesa gazda congresului.

- La costumele de clown, fireste!

- Dar ce va face sa credeti ca am avea costume de clown?

Din sala, se auzira iar remarcile de mai-nainte: "TIpul e teapan..." sau "E in cer, ca un zmeu de hartie intr-o zi cu mult vant...". Cineva chiar a pus aceasta intrebare sarcastica si malitioasa: "Ce a luat tipul si de unde putem face  rost si noi?"

- Oricum, o sa continuam...

Dar nu reusi sa continue, caci fetele serioase ale clownilor din sala il faceau sa rada ca nimic altceva pana atunci. Oare acesta era modul in care i se prefigura esecul la prima sa participare la un congres international? Si cum va mai reusi sa apara vreodata in fata unui public distins ca aceesta, dupa o experienta atat de penibila?

- Eu o sa ma retrag de aceasta data, se dadu batut doctorul Marinescu.

La iesirea din sala il astepta un alt grup de clowni.

- Domnule medic Marinescu: acesta a fost un experiment social, il lamuri unul  dintre clowni. Am dorit sa va urmarim reactiile intr-o situatie frustranta, in care sunteti nevoit sa suportati izolarea morala.

-Ah. Deci a fost o farsa.... Ma rog, un experiment social... Acum inteleg totul... Ati dorit sa descoperiti cum reactionez... Ei bine, cred ca, experimentul vostru m-a ajutat sa ajung la o revelatie... In fiecare dintre noi se afla un mic clown... Din dorinta de a cultiva relatii, recurgem la spiritul ludic... Trebuie sa fie o explicatie de acest gen...

Dar dupa ce a parasit sala de conferinte a congresului, medicul Marinescu a continuat sa vada clownii. Ei pareau ca se inmultesc cu fiecare clipa, si ii apareau pe strada, in parcuri, la cinamatografe, in restaurante si in supermarket. Practic, clownii erau peste tot!

In weekend, spre exemplu, a mers intr-un parc din zona metropolitana, in cartierul Noua, unde clownii pare ca preluasera controlul, cu totul. Vreo cativa clowni se dadeau cu hidrobicicleta, doi clowni aveau un picnic romantic pe iarba, si tot asa... O multime de clowni erau la gratar cu toata familia lor de clowni...

La un moment dat, in parc a venit o salvare, al carui echipaj era costumat in clowni pentru a acorda primul ajutor unui  clown care facuse insolatie. Iar mai apoi, niste clowni de la Politie au alergat prin parc, dupa un clown care furase din buzunarele clownilor, niste baloane colorate.

Era oare o invazie? Sau poate ca ei s-au aflat intotdeauna printre noi iar medicul Marinescu era singurul care putea sa ii vada?

Un an mai tarziu, medicul Marinescu se afla intr-un cabinet de psihoterapie din Belgia. Aici putea sa vorbeasca liber si fara teama de a fi judecat, despre problema sa cu clownii.

- Si cand ai scapt de aceasta halucinatie, il intreba psihoterapeutul belgian.

- Ei bine, s-ar parea ca am scapat  de clowni atunci cand am parasit Romania. Interesant, nu-i asa? Acolo, parca toata lumea lucra la circ... Incepand de la presedinte si terminand cu ultimul boschetar... Nu m-as fi gandit ca voi scapa vreodata de toti acesti clowni...

Uneori, realitatea pare ca ne joaca feste, depasind puterea noastra de intelegere... E greu de inteles ce i s-a intamplat medicului Marinescu, dar, s-ar parea ca solutia gasita de el, l-a ajutat pe multiple planuri. Acum traieste o viata implinita si armonioasa, in Belgia, unde clownii sunt mai curand o raritate. Ar putea fi un semn ca doctorul Marinescu a iesit din... Zona Crepusculara?

WTF

production

Imaginea Milano Clown Festival 2008, Rizzi Paola via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0