Echipajul

Dan terminase proiectul cat a putut de repede si il expediase prin mail catre secretariatul departamentului. Acum putea sa se ocupe de el insusi. In mod ciudat, avea chef sa faca o plimbare pe afara, cu toate ca era trecut de ora 23, iar afara ningea. Dar ii intepenisera membrele tot lucrand.

Se imbraca bine si iesi. Pasea incet printre fulgii de nea, fara sa-i pese ca parea a fi singurul suflet viu de pe strada. La un moment dat, a vazut in departare trei siluete care i-au atras atentia. I se parea neobisnuit ca ramaneau acolo, nemiscate, ca si cand ar fi stat la povesti, desi nu era nici momentul si nici locul potrivit.

Cand s-a apropiat, a observat ca cei trei erau un baiat, cam de varsta lui, o fata ceva mai tanara si o batrana de 70 de ani, ce parea foarte dezorientata. Avea sa inteleaga curand ca cei trei nu formau tocmai un grup de cunoscuti, dimpotriva, abia se intalnisera. Dar putea avea vreo certitudine?

La aparitia lui Dan, tipul se pregatea sa paraseasca acest grup, ceea ce si facu, iar fata i se adresa lui Dan cu o rugaminte:

- Ati putea sa ma ajutati sa o conduc pe tanti acasa? Pare foarte dezorientata dar spune ca locuieste aici in bloc. L-am rugat si pe dansul dar ii era teama... Iar eu singura nu pot sa o duc... Imi e frica pe aleile astea... Nici nu pot sa o las asa...

Tanarul le evalua din priviri pe cele doua femei iar apoi pe tipul care se indeparta cu pasi repezi, pasind pe omatul moale. Dupa ce cantari situatia la repezeala, lua decizia sa se implice. Desigur, exista un risc, dar pentru el lumea nu era un loc atat de amenintator cum parea sa fie pentru tipul care se indeparta, ca un las... Sau poate ca era un supravietuitor, tocmai fiindca fusese mai prudent? Viitorul o va lamuri...

- OK, sa mergem! facu Dan.

A fost mai greu pana au urcat treptele alunecoase ale terasamentului de pe Bulevardul Victoriei si apoi pana au trecut de coltul blocului, unde intunericul era mai mare, insa a prins curaj iar batrana parea sa coopereze. A privit-o pe tanara cu coada ochiului, acum ca erau la lumina din scara blocului, iar ceva il facea sa se bucure ca acceptase provocarea. O placea. Pe de alta parte, continua sa se intrebe, ca si tipul care refuzase, daca nu cumva cele doua pusesera ceva la cale.

Au luat liftul toti trei si au urcat la etajul 2, unde parea sa locuiasca batrana. Usa la apartament era deschisa, iar tanara parea ca vrea sa o conduca pe batrana si sa o puna in pat. Asta nu i-a inspirat prea multa incredere lui Dan, iar in plus, venea dinspre apartament un miros de "batranete" care ii usura decizia:

- Eu nu intru in apartament. Daca vrei sa intri pot sa te astept aici, se adresa el tinerei.

Avea si el limitele sale... Fata renunta si ea la idee, desi facuse cativa pasi in interiorul apartamentului, lucru care il determina pe Dan sa se intrebe ce urmarea de fapt... daca este o fire excesiv de caritabila sau avea vreun alt plan. In final, considera ca misiunea lor s-a incheiat si se pomenira impreuna in lift - doi straini, in miez de noapte...

- Imi cer scuze daca nu miros la fel de bine ca tine, se scuza barbatul, in dorinta de a-i adresa tinerei un compliment deghizat, pentru parfumul imbietor pe care il purta.

- Nu-ti face probleme, replica aceasta cu un aer nedumerit si nesigur, de parca s-ar fi asteptat la ceva.

Observase adesea la femei aceasta garda permanenta, atunci cand ele se aflau singure cu un barbat necunoscut, pe o strada intunecata sau intr-o incapere izolata. Pentru el era simplu - stia ca nu va abuza niciodata de forta lui fizica impotriva vreunei fiinte mai slabe decat el. E oarecum confortabil sa fii "cel puternic" dar pentru Dan aceasta situatie trecea mai curand neobservata, ca un detaliu lipsit de semnificatie.

Parea in schimb ca fiecare dintre ei continuau sa se intrebe cu cine are de-a face si daca pot avea incredere unul in celalalt. Ajunsera in cele din urma in fata blocului si concluzionara impreuna ca e greu cu batranetile dar ca am putea ajunge cu totii sa traim in acest fel. Acum, ca urma sa se desparta, parea ca tensiunea se risipeste si, in mod vadit, intervenise un regret - acela ca, probabil, nu se vor mai vedea niciodata, desi... poate ca si-ar fi dorit. In fond, erau amandoi suflete caritabile si curajoase, oameni de care ai fi mandru si impreuna cu care ti-ar fi facut placere sa petreci timp.

- Ma numesc Dan. Sunt super-erou. Cu cine am avut placerea?

- Corina, se prezenta fata, amuzata.Vrei sa te conduc? Am o masina parcata aici...

"La tanc!"

De fapt iesise sa faca miscare, dar oferta il interesa din cu totul alte motive.Spera sa stabileasca o legatura cu aceasta fata.

- Acum ca ti-am castigat increderea... OK! se amuza barbatul.

La inceput i-a oferit indicatiile pentru traseu si destinatie, iar apoi au inceput sa converseze. 

- Gasesti rar oameni asa curajosi si binevoitori, incepu fata. In ziua de azi, parca toata lumea poarta ochelari de cal... Toti sunt egoisti si iresponsabili, nu le pasa decat de ei insisi... S-a zis cu altruismul...

Dan o asculta pe Corina absorbit de sirul ei de idei, dar mai ales de vocea placuta a fetei si modulatiile sale ce tradau emotivitate si caldura umana. Iar ea avea suficiente idei, incat nu parea sa se opreasca prea curand din vorbit... Nici macar nu a observat ca fata a ratat intrarea spre strada sa. Ii facea atata placere sa se afle in masina ei si sa o asculte vorbind!

- Iar politicienii sunt culmea egoismului.... Prima lor grija - sa-si mareasca salariile... Ce le pasa lor de restul? De noi toti care ii votam? Suntem ca niste femei din alea seduse si abandonate...

Pe negandite, se parea ca ajusesera la marginea orasului...  Daca barbatul observase de ceva timp ca "au pierdut directia", abia acum incepu sa se strecoare in inima sa fiorul ingrijorarii. Incotro mergeau? Se tot indepartau de oras, incepand urcusul catre Predeal si Sinaia... Iar fata parea ca nu mai contenea de vorbit. Mai ales, parea ca uitase cu totul ca trebuie sa il duca acasa pe Dan, comportandu-se ca si cum se invoisera de la inceput sa il duca pana la Bucuresti sau poate in Bulgaria, iar el era acela care uitase complet.Cat de penibil ar fi fost acum sa ii spuna ca a uitat sa il lase acasa? 

Sau poate ca se invoisera sa il duca pana la Bucuresti iar el, intr-adevar, nu isi mai amintea nimic? Dar totusi, ce sa caute la Bucuresti?

- Ai auzit de cazul acela cu preotul care corupea enoriasele? il intreba fata. Nu mai poti avea incredere in nimeni... Pai daca isi iau haina preoteasca doar ca pe un job profitabil si atat? Ce oameni, domn'e!

Dan, fascinat de situatia nou creata, o asculta pe necunoscuta din stanga sa mirandu-se cat de sigura pe sine parea acum. Dar daca isi dorise la un moment dat sa o cunoasca mai bine si sa se infiripe o legatura de orice fel cu aceasta fata draguta, saritoare si curajoasa, acum reincepea sa se intrebe ce urmarea de fapt. 

- Corina, nu te supara, unde mergem? interveni Dan, intr-o pauza ivita in discursul fetei.

- Cum unde? Mergem la Bucuresti!

- Da? Pai de ce am merge la Bucuresti?

- Fiindca acolo locuiesc eu! 

Dan ramasese pentru cateva momente blocat, intrebadu-se cat de nebuna era aceasta fata Corina si ce cauta el in masina ei. Dar isi dadea seama ca daca mai ramane mult pe ganduri, ea putea porni oricand discursul critic la adresa moravurilor si societatii, asa ca ii spuse:

- Te-am rugat sa ma lasi pe strada Castanilor. Nu imi amintesc sa-ti fi cerut sa ma duci la Bucuresti.

- Ei vezi? Asta nu-mi place mie la barbati... Nu vor sa isi asume responsabilitatea! Ati face numai cum va pica voua pe palarie... Nu domnule! Daca ai pornit pe un drum, atunci mergi pana la capat! Ce facem aici? Cand faci parte dintr-o echipa, deciziile le iei in favoarea echipei si pentru binele ei! Cand am ajutat-o pe batranica am fost o echipa si ti-a placut... Acum "ti-ai adus aminte" ca de fapt vrei sa ramai in Brasov... Asa sunteti toti... niste lasi... Esti ca tipul ala care a facut pe el cand l-am rugat sa ma ajute cu batranica... Toti sunteti la fel...

Dan ramasese inmarmurit. Era oarecum familiarizat cu persoane negativiste si frustrate dar intorsatura pe care o luasera lucrurile era mai mult decat se asteptase vreodata. Fata parea decisa sa il duca la Bucuresti, iar ea... chiar conducea masina...Probabil ca va reusi la un moment dat sa scape dar, acum si aici... barbatul va trebui sa gestioneze viata in... Zona Crepusculara.

WTF

production

Imaginea, First Contact / Bloody Highway, de Zack McCormick via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0