Spre dimineata, plictisita si cu cearcane, Anna iesea dintr-un club de noapte. Era singura si pasea agale pe strazile orasului din povesti, unde isi facea studiile. Anna este o tanara din republica Moldova, blonda si frumoasa, careia insa ii place sa spuna lucrurilor pe nume. Asta a ajutat-o sa impuna respect in caminul de pe Colina Universitatii, unde atitudinea face diferenta.
- Buna, auzi ea, ca in vis.
Era un barbat cam copt pentru gustul ei, care ii zambea pierdut in ochii ei albastri. Era insa ingrijit si zvelt, ceea ce nu putea decat sa il onoreze.
- Am 50 de ani dar arat de 49, facu strainul.
Anna zambi fara sa-l bage in seama. Intr-un tarziu ii raspunse.
- Nu te ajuta, crede-ma...
- Sunt ca un broscoi raios pentru tine, nu-i asa?
- Depinde... ce intentii ai.
- Am intentii serioase! Crede-ma!
Replica o facu sa rada.
- Stii bunelule... N-ar trebui sa iesi din casa fara A4.
- Pentru ca ...
- Pentru ca... you smell like a loser.
- Yes, but I feel like a winner!
- Ce medicamente iei? Tensiune, reumatism, varice?
- Fac minuni, nu-i asa? i-o intoarse batranul, fara sa se piarda.
Anna tacu. Se vedea insa ca nu ii displace conversatia chiar in totaliltate.
- Exista o categorie de barbati care nu au nevoie de A4, se lauda barbatul.
- Si care ar fi aceia?
- Barbatii care au decis ca pot fi fericiti fara A4.
- Ei, pai daca pot fara A4, atunci pot si fara fete de 20 de ani.
- Deci ma refuzi...
- Bunul simt te refuza.
- Dar bunul simt nu stie ce va urma daca ma refuzi...
- Uimeste-ma!
- Iti doresc sa poti trai cu ceea ce ai ales... si efectele alegerii tale...
- Whatever...
Annei ii paru rau pentru cateva clipe. Batranul a fost simpatic iar ea se simte destul de singura in Brasov. Poate ca daca mai insista putin, ar fi acceptat sa ii ofere o cina in oras si sa-i povesteasca intamplari de pe vremea comunismului si a razboiului rece. Uneori mirosul de mancare buna imprastiat de restaurantele din oras ii provoaca melancolii si regrete.
"Ce sa-i fac acum? Sa ma duc sa il rog frumos sa ma scoata in oras?"
Nici macar nu se gandise tanara moldoveanca la faptul ca avertismentul primit ar putea realmente sa se transforme in ceva. Ajunsa in Piata Sfatului, avea sa ramana inmarmurita. Desi era dimineata iar piata ar fi trebuit sa fie goala sau aproape goala, aceasta era plina cu... oameni cazuti pe jos.
- O, doamne! WTF!?!
Anna privea in jur si nu putea sa creada. Erau pe jos vreo doua sute de oameni, ca si cand ar fi suferit un atac chimic. Ea insa era inca in picioare si ii privea pe necunoscutii cazuti pe jos fara niciun cuvant. Dupa ce depasi micul atac de panica pe care i-l provocase scena, ii aparura in minte cateva teorii pe care nu avea timp sa le analizeze. Atac terorist? Invazie extraterestra? Oras adormit sub puterea unui blestem? Sau doar niste betivani veniti de la petrecere?
Anna o lua la fuga si folosi un alt traseu pentru a se intoarce la camin. Ii era rusine sa le spuna colegelor sale de camera prin ce trecuse. Cu siguranta, ele i-ar fi spus sa o lase mai usor cu drogurile! Dar cauta ziarele de pe internet si urmari cateva posturi de televiziune. Niciuna dintre aceste surse nu reusi sa o scoata din nedumerirea monumentala in care continua sa se afle.
In ziua urmatoare s-a intors in Piata si, spre marea ei uimire, nu doar ca disparusera trupurile cazute pe jos, dar totul parea la fel ca inainte - copii la joaca, indragostiti sarutandu-se si o multime de porumbei... Intreband in stanga si-n dreapta, nu reusi sa gaseasca vreun indiciu legat de strania intamplare careia ii fusese martora. In schimb reusise sa raspandeasca nedumerirea in randul oamenilor din Piata, care o priveau ca pe o nebuna.
Nici pe tipul care incercase sa o seduca in acea dimineata nu l-a mai intalnit. Dealtfel, avertismentul acestuia s-a dovedit a fi cat se putea de intemeiat.Nu i-a fost usor nici sa-si explice si nici sa traiasca cu efectele alegerii sale. Pentru ca viata unei persoane care a trecut printr-un episod atat de tulburator, nu va mai fi niciodata la fel.Oare asta inseamna sa traiesti in Zona Crepusculara?
Abia dupa ce s-a casatorit si a avut copii, acestia aveau sa o cheme sa ii arate o farsa de pe internet, care ii amuzase teribil. Era un film in care o tipa blonda cu accent moldovenesc si care semana cu mama lor, era prevenita ca nu va fi usor sa traiasca cu efectele alegerii sale...
WTF
production
Imaginea Sleep of Paranoia Criticist, de Jef Safi, sub licenta, CC BY-NC-ND 2.0
Comentarii
Trimiteți un comentariu