Principiul Dominoului

Sara isi lua ramas bun de la colegele sale de clasa si urca in masina cu sofer pe care i-o trimisese tatal ei. De fiecare data cand soferul era Andreas, chicotelile nu mai conteneau. Sara il placea pe studentul sud american si nu se prea ferea sa i-o arate. In acelasi timp, isi dadea seama ca si Andreas o placea pe ea, dar era prea responsabil ca sa se incurce cu fiica patronului sau. Adolescenta de 17 ani profita de aceasta situatie pentru a-i testa limitele tanarului.

Andreas venise in Romania sa studieze informatica. Avusese norocul sa gaseasca un post de programator in firma tatalui Sarei, iar asta il ajuta sa se intretina pe durata studiilor. Fiindca aprecia atat de mult aceasta situatie, se simtea extrem de stresat cand patronul il trimitea la liceu sa o ia pe fiica-sa. Era parca prea mic pentru o sarcina atat de mare... Iar fata nu facea decat sa ii puna in lumina aceasta slabiciune. Parea chiar ca se distreaza!

- Vrei o bomboana? il intreba ea pe sofer, intinzandu-i pachetul. Le-am primit cadou de la un prieten.

Sud americanul o refuza, ursuz. Nu isi dorea decat sa "o predea" pe tanara tatalui ei, "in buna stare". Sara observand cat era de crispat, forta nota, ca de obicei:

- Pot sa te rog ceva?

- Nu, imi pare rau. Mergem direct acasa. Si nu mai incerca figura cu privirea pe sub gene!

Ii zambi fetei, dar Sara facu exact asta. Nu s-ar fi spus ca este genul de fata la care functioneaza psihologia inversa.... Ii facea insa atat de multa placere sa il vada cazut prada farmecelor sale. Avea destul de putine ocazii sa profite de armele feminitatii sale nou descoperite si nu rata niciuna dintre ele. In scurt timp, cei doi se indreptau catre resedinta uneia dintre prietenele fetei, adica spre o pensiune din localitatea Cristian. Asta presupunea parasirea orasului, inventarea unei scuze mincinoase si o tensiune teribila, cel putin de partea studentului.

- Sara... Tu vrei sa ma concedieze tatal tau?

Pustoaica zambea satisfacuta de micuta ei victorie.

Nimeni insa n-ar fi crezut ca, dupa mai putin de jumatate de ceas, Andreas o va purta pe fiica sefului sau in brate, pe un camp de la marginea orasului. Nici macar Sara nu a prea crezut cand s-a trezit in bratele lui Andreas, in mijlocul campului.

- Andreas? De ce sunt la tine in brate?

- Sara! Ce bine ca te-ai trezit!

- Tata nu va fi incantat deloc... Ai putea sa ma pui jos, acum?

Andreas era pe jumatate fericit sa o vada lucida, iar pe jumatate isi dadea seama in ce incurcatura se afla. Lasand-o jos din brate, fata cazu pe pamant, nereusind sa se tina singura pe picioare.

- E vreun motiv rezonabil pentru care ne aflam pe acest camp? intreba ea nedumerita si speriata.

- Sincer, nu inteleg nici eu prea bine, dar iti pot povesti ce s-a intamplat de cand ai lesinat.

- OK, am lesinat. Dar unde este masina?

- Ai lesinat, habar n-am din ce motiv. Apoi m-a sunat tatal tau si i-am spus ca ai lesinat si ca incerc sa te aduc in oras, la un spital, dar prinsesem bariera si trebuia sa astept. El a facut o criza de nervi uriasa si a inceput sa ma ameninte. Atunci mi-am pierdut cumpatul si am decis sa o iau pe scurtatura, sa nu mai astept trenul. Dar din pacate am facut pana si a trebuit sa abandonez masina pe camp.

- Glumesti, nu-i asa? Te astepti sa creada si tata toata povestea asta?

- Sara...

Se parea ca studentul nu mai avea niciun argument de partea sa. Iesira in cele din urma la sosea iar Sara a luat-o la fuga, buimaca, in fata unui microbuz, fiind convinsa parca de faptul ca Andreas vroia sa ii faca cine-stie ce rau. In zadar o ruga sa il astepte... Microbuzul opri, o lua pe Sara si pleca fara el.

Fiica patronului abia daca reusise sa se linisteasca, cand isi dadu seama ca a urcat intr-un microbuz care mergea spre padure, nicidecum spre Brasov, unde isi dorea ea sa ajunga.

- Hei! Va rog frumos sa opriti! Eu merg la Brasov!

Cei din microbuz o priveau indiferenti, ca si cand ar fi fost o gaina care cotcodacea. Privindu-i mai atenta, isi dadu seama ca pasagerii erau impartiti in doua categorii: malaci cu ceafa groasa si cateva fete cam de varsta ei. Barbatii aveau niste figuri dubioase, tatuaje nereusite, si cicatrici pe fata.

"Din lac in put... Salvata de microbuzul cu interlopi..."

S-au oprit mai intai la o cabana paduchioasa din padure, unde malacii le-au inghesuit pe fete intr-o camera mica si neaerisita, plina de panza de paianjen. Fata era convinsa ca se afla in mijlocul unui cosmar.

- As dori sa vorbesc cu Andreas, le ceru ea barbatilor.

- Domnisoara, ce-ar fi sa iti tii matale gura? Acum esti la noi si vei face ce iti spunem noi. Cu cat intelegi mai curand, cu atat va fi mai bine pentru matale.

O saptamana mai tarziu, Sara se afla intr-un oras din Germania si refuza cu incapatanare sa faca ce i se spunea: adica sa se culce cu pedofili grasi si unsurosi. A cerut sa vorbeasca cu "seful", imaginandu-si ca va da de Andreas si va reusi sa il induioseze, asa cum stia ea.

Seful bandei era insa german si i-a facut pe plac, a primit-o. Avea pe fata o masca de argint, ca un craniu, pentru a-si proteja identitatea. Vizibil intimidata de acea prezenta sinistra, Sara i-a vorbit in limba germana, pe care o stia de la gradinita, ceea ce l-a impresionat foarte mult.

- Domnule, eu sunt Sara si sunt fiica unui mare om de afaceri din Romania. Nu stiu de ce am ajuns aici dar trebuie sa fie o greseala la mijloc. Tata ma va cauta si ma va gasi. Nu vreau sa va fac probleme si de aceea va rog sa imi dati voie sa ma intorc acasa.

Seful bandei a parut ca intelege si a scutit-o de "treaba", insa nu a lasat-o sa plece. Acum ca aflase cine este, putea deveni asul din maneca sa? Sau poate, cine stie, dorea sa o ia de nevasta... La un moment dat, Sara a reusit sa faca rost de un telefon si l-a sunat pe Andreas. In mod curios, era primul numar de telefon pe care si-l amintea... Memoria chiar este selectiva!

- Andreas, te rog raspunde-mi si mie la o intrebare, il aborda fata cu tactul ei proverbial. Tu ai pus la cale rapirea mea?

Era intrebarea care o preocupase tot timpul. Investise incredere si emotii in relatia sa cu Andreas si vedea in el mult mai mult decat un interlop fara viitor. Poate ca uneori isi batuse joc de el, dar intentiile ii erau cat se poate de bune.

- Sara... Habar n-am ce se intampla...

Erau amandoi la fel de nedumeriti iar fata simti ca este sincer. Fusese sincer tot timpul. Era un tip atat de serios...

- Nu inteleg de ce trebuie sa trecem prin asta, continua Andreas. Tocmai am aflat ca sunt dat in urmarire generala si n-am nici cea mai vaga idee cine si de ce te-a rapit. N-am incercat decat sa te aduc acasa...

Intr-adevar... Uneori totul se prabuseste fara a prinde macar de veste. Este suficient sa cada prima piesa a dominoului pentru ca restul sa urmeze, in mod implacabil... In povestea Sarei si a lui Andreas, prima piesa pare sa fi fost o bomboana primita in dar de la un coleg de clasa... Cand lucrurile vi se vor intampla ca in aceasta poveste, veti sti ca va aflati in... Zona Crepusculara.

WTF

production

Imaginea iPhone Dominos, de Mark Fugarino, sub licenta CC BY 2.0