Amintiri din Zona Crepusculara

Spre dimineata, plictisita si cu cearcane, Anna iesea dintr-un club de  noapte. Era singura si pasea agale pe strazile orasului din povesti, unde isi facea studiile. Anna este o tanara din republica Moldova, blonda si frumoasa, careia insa ii place sa spuna lucrurilor pe nume. Asta a ajutat-o sa impuna respect in caminul de pe Colina Universitatii, unde atitudinea face diferenta. - Buna, auzi ea, ca in vis. Era un barbat cam copt pentru gustul ei, care ii zambea pierdut in ochii ei albastri. Era insa ingrijit si zvelt, ceea ce nu putea decat sa il onoreze. - Am 50 de ani dar arat de 49, facu strainul. Anna zambi fara sa-l bage in seama. Intr-un tarziu ii raspunse. - Nu te ajuta, crede-ma... - Sunt ca un broscoi raios pentru tine, nu-i asa? - Depinde... ce intentii ai. - Am intentii serioase! Crede-ma! Replica o facu sa rada. - Stii bunelule... N-ar trebui sa iesi din casa fara A4. - Pentru ca ... - Pentru ca... you smell like a l...

Dan terminase proiectul cat a putut de repede si il expediase prin mail catre secretariatul departamentului. Acum putea sa se ocupe de el insusi. In mod ciudat, avea chef sa faca o plimbare pe afara, cu toate ca era trecut de ora 23, iar afara ningea. Dar ii intepenisera membrele tot lucrand. Se imbraca bine si iesi. Pasea incet printre fulgii de nea, fara sa-i pese ca parea a fi singurul suflet viu de pe strada. La un moment dat, a vazut in departare trei siluete care i-au atras atentia. I se parea neobisnuit ca ramaneau acolo, nemiscate, ca si cand ar fi stat la povesti, desi nu era nici momentul si nici locul potrivit. Cand s-a apropiat, a observat ca cei trei erau un baiat, cam de varsta lui, o fata ceva mai tanara si o batrana de 70 de ani, ce parea foarte dezorientata. Avea sa inteleaga curand ca cei trei nu formau tocmai un grup de cunoscuti, dimpotriva, abia se intalnisera. Dar putea avea vreo certitudine? La aparitia lui Dan, tipul se pregatea sa parasea...

A concura, a te adapta, a elimina rivalii... Aceasta era esenta vietii sale. Pana intr-o zi, cand o micuta mireasa gasita la gheena de gunoi, i-a schimbat viata... Robert Nicula invatase ca trebuie sa fie cel mai bun. Locul doi era echivalent cu infrangerea. Credea ca nu exista niciun premiu pentru locul doi, iar daca exista unul, atunci era ridicol sa il primesti. Astfel a devenit un atlet redutabil si un campion. Dar nici la scoala nu s-a lasat mai prejos. Avea resurse inepuizabile, caci avea mentori si motivatie. Tatal sau ii spunea mereu ca s-a nascut pentru a invinge fiindca invingatorii fac jocurile si impart resursele. Mai tarziu, aceasta atitudine a dat rezultate: in cativa ani, Robert a urcat in ierarhia companiei multinationale in care fusese angajat, ajungand numarul unu pe Romania. Lucrurile au mers asa cum se astepta si asa cum de altfel trebuia. Compania prospera. Aveau monopolul.  Totusi, pare ca la un moment dat, de nicaieri, s-a creat un gol ur...

Soarele a apus iar racoarea serii s-a lasat peste piata plina de oameni, mirosuri imbietoare si cantece vesele. Totusi, lipsea cu desavarsire de acolo Ana, fata care vindea ilustrate. Spre miezul noptii, in timp ce canta la chitara, un cantec trist, pe marginea fantanei arteziene in forma de farfurie zburatoare, Bogdan si-a amintit ca pe fiecare dintre ilustratele pe care le vindea fata, aparea si o adresa de mail. A scos avid un telefon si a inceput sa ii scrie. "A fost tare trista petrecerea fara tine... fara cuvintele de duh de pe ilustrate... si fara zambetul tau frumos..." In scurt timp, baiatul avea sa primeasca un raspuns care l-a inghetat. Bogdan Oprea este fiul unui cuplu de emigranti romani, stabiliti in Anglia. El are acum 19 ani si, alaturi de prietenii sai englezi, a sosit la Brasov pentru petrecerea nemteasca de la Oktoberfest, tinuta, in mod ironic, in luna Septembrie. Dar Bodgan nu a venit doar pentru petrecere. De pe la 15 ani, ba...

Tanarul medic Marinescu isi pregatise discursul cu minutiozitate. Toate materialele fusesera pregatite si acestea atent, mai ales ca era unul dintre subiectele sale preferate: Biofizica. De ceva timp nu mai avea probleme cu emotiile dar era totusi primul sau congres international. Anii intregi de munca si cercetare in domeniu au reprezentat pretul modest platit cu pasiune pentru a deveni un promitator si rafinat om de stiinta. Se gandea mai mult la ce are de vorbit decat la emotii, lucru care il ajuta sa se mobilizeze. Dar a venit momentul intrarii in sala plina cu studenti, profesori, mari oameni de stiinta si rudele acestora... Socul a fost urias... - A-ha! Iata un congres atipic, rosti amuzat medicul, la microfonul de unde urma sa isi prezinte tema. Sunteti colorati ca un curcubeu... Clownii din sala incepura sa se uite unul la altul, semn ca nu au prea inteles gluma lui Marinescu. - Daca stiam, imi luam si eu unul... - Ce anume va luati si dumneavoastra?...

Sara isi lua ramas bun de la colegele sale de clasa si urca in masina cu sofer pe care i-o trimisese tatal ei. De fiecare data cand soferul era Andreas, chicotelile nu mai conteneau. Sara il placea pe studentul sud american si nu se prea ferea sa i-o arate. In acelasi timp, isi dadea seama ca si Andreas o placea pe ea, dar era prea responsabil ca sa se incurce cu fiica patronului sau. Adolescenta de 17 ani profita de aceasta situatie pentru a-i testa limitele tanarului. Andreas venise in Romania sa studieze informatica. Avusese norocul sa gaseasca un post de programator in firma tatalui Sarei, iar asta il ajuta sa se intretina pe durata studiilor. Fiindca aprecia atat de mult aceasta situatie, se simtea extrem de stresat cand patronul il trimitea la liceu sa o ia pe fiica-sa. Era parca prea mic pentru o sarcina atat de mare... Iar fata nu facea decat sa ii puna in lumina aceasta slabiciune. Parea chiar ca se distreaza! - Vrei o bomboana? il intreba ea pe sofer, intinza...

Se facuse tarziu. Sebastian aflase aproape totul despre jucatorul de sah cu care isi petrecuse intreaga seara de Sambata iar jucatorul aflase aproape totul despre Sebastian. Cu ceva timp inainte, facuse o iesire prin vreo doua cluburi dar toti prietenii sai erau plecati in aceasta perioada, in concedii, asa ca plimbarea se terminase repede. Se intorsese acasa pe la miezul noptii si intrase pe internet sa joace o partida de sah, ca inainte de culcare. Dupa inca o partida si inca una, intra in vorba cu tipul din Venezuela, oponentul sau din acea seara. Cu un pahar de sampanie care ii ramasese de seara trecuta, ii povestea partenerului sau de joc despre cum e viata in Estul Europei, intr-un oras de la munte, in care locuitorii sunt rasfatati in toate felurile, cu exceptia faptului ca nu aveau unde sa se scalde pe timpul verii. La un moment dat, tipul din Venezuela ii ceru cateva poze cu orasul sau iar Sebastian gasi mai curand niste camere video publice, din oras. Fiecare...